Periajul dentar

Periajul dentar

Periajul dentar

Periajul dentar este cel mai important în profilaxie. Pentru a fi executat corect trebuie ca:

Periuţa de dinţi pe care o folosiţi să fie aleasă în funcţie de necesităţi:

  • Pacienţii cu afecţiuni parodontale (gingivale) trebuie să folosească perii fine, cu margini rotunjite şi cu duritate mică (soft);
  • Pacienţii cu aparate ortodontice fixe trebuie să folosească periuţe ortodontice şi totodată periuţe interdentare. Periuţele interdentare pot fi folosite şi de pacienţii cu lucrări protetice pe dinţi sau implanturi precum şi de pacienţii cu afecţiuni gingivale;
  • Pacienţii cu gingii sănătoase pot folosi periuţe de duritate medie (medium).
    Periuţele cu duritate mare (hard) se folosesc doar pentru curăţarea dinţilor pe suprafeţele ocluzale, adică pe partea unde alimentele sunt fărâmiţate; ele nu trebuie să ajungă în nici un caz în contact cu gingia deoarece sunt mult prea dure şi pot produce retracţii ale gingiei.

Toate periuţele de dinţi au inscripţionate pe ambalaj duritatea perilor care poate fi mică (soft), medie (medium) şi mare (hard). Schimbarea periuţei de dinţi se face în momentul în care forma perilor se modifică devenind curbă, ca o “paranteză”.

Tehnica corectă a periajului dentar:  

Periuţa se va aşeza în unghi de 45° faţă de dinte; perii trebuie să atingă atât gingia, cât şi suprafaţa dinţilor. Mişcările vor fi dinspre gingie spre dinte. Se începe cu periajul suprafeţei exterioare a dinţilor, după care urmează suprafaţa interioară. Pentru periajul suprafeţei interioare a dinţilor din faţă, periuţa se va aşeza în poziţie verticală, în spatele dinţilor şi se va peria folosind jumătatea superioară a periuţei.

În final, periuţa se va aplica pe suprafaţa orizontală a dinţilor şi va descrie o mişcare de la stânga la dreapta a dinților laterali. Ideal este ca periajul dentar să se facă după fiecare masă; periajul dentar efectuat seara înainte de culcare este cel mai important.